Asociaţia Ecouri Verzi


Râpa Roşie

 
 

Informaţii Generale
Informaţii Turistice
Localizare / Hartă
Mijloace de transport
Trasee turistice
Informaţii Ştiinţifice
Metodologii de cercetare
Rapoarte de activitate
Despre noi
Proiect de dezvoltare
Finanţatori şi Parteneri
Galerie foto
Contact
 

Acest proiect este finanţat de către Ambasada Olandei în România, prin programul MATRA/KNIP 2007.

 
16.09.2007 - Raport Dan Turtureanu

In data de 16 septembrie am efectuat o deplasare in localitatea Sebes, judetul Alba, in scopul culegerii unor informatii de teren privind starea Rezervatiei Naturale Rapa Rosie, ca o activitate in cadrul proiectului care a inceput la 1 sept. 2007.
 
Ultima actualizare: 25 mai 2008

Descrierea traseului efectuat:

  • deplasare in localitatea Sebes si ulterior in Rezervatia Rapa Rosie.
  • urcare pana la baza peretelui, la mijloc
  • urcare pe unul din "topogane" pana la aprox. 1/3 din inaltime si intoarcere prin acelasi loc
  • urcare la nivelul superior prin capatul stanga al rezervatiei
  • parcurgerea in totalitate a lungimii rezervatiei
  • coborarea pe partea dreapta
*** pe tot parcursul traseului s-a colectat material botanic si s-au notat unele aspecte referitoare la acest domeniu, in scopul redactarii ulterioare a unui studiu. Ca rezultat preliminar al iesirii efectuate la aceasta data, au reiesit urmatoarele concluzii si referiri privitoare la accesul catre rezervatie, starea habitatelor naturale si pericole care ameninta sanatatea acestora.
  • accesul catre Rapa Rosie se face pe ruta Cluj-Alba Iulia-Sebes. In cazul utilizarii mijloacelor de transport in comun, din autogara Sebes se urmeaza calea ferata, pe jos, tinand directia rezervatiei (care este vizibila din tot orasul). La trecerea caii ferate in dreapta, apare evident un drum principal de masina. Se merge pe acesta pana cand pe partea stanga intalnim un alt drum secundar, care trece pe langa o mini fabrica de prelucare a lemnului. Iesim la un camp deschis, tinand aceeasi linie aproximativ 2 km, pana ce ajungem la podul care trece paraul de la poalele rezervatiei.
  • atrag atentia ca deplasarea pe branele expuse este extrem de riscanta, cat si incercarea de a traversa formatiunile de scurgere formate la baza peretelui unde exista rupturi de panta mascate de tufe destul de compacte, spinoase si dese. De asemenea, nu recomand incercarea de a "sparge" direct panta, pe una din aparentele carari sau topogane care fac impresia ca pot scurta urcarea. Exista pericolul de a ramane blocati neputand cobora sau in cel mai rau caz sa se produca o dezechilibrare si o alunecare in gol de la o inaltime considerabila.
  • in cazul in care se doreste ajungerea in partea superioara a peretelui, recomand ca aceasta sa se faca urcand pe capatul stang, unde panta este mult mai domoala si solul stabil. Atentie, peretii desi aparent sunt din piatra dura, ei sunt extrem de friabili si nisiposi.
  • pe fata opusa se afla pasuni si fanete intinse. Grupuri de arbori si tufisuri ajung de acolo pana in buza versantului, unde exista o carare paralela cu aceasta, parcurgand lungimea rezervatiei aproape in intregime. Privelistea catre abruptul de dedesubt este extrem de spectaculoasa! Intreaga lungime nu poate fi insa efectuata in totalitate pe margine, in unele portiuni fiind necesara ocolirea prin spate a unor tufe spinoase si dese.
  • coborarea se face fie pe unde am urcat, fie pe capatul drept. Nici de sus nu se recomanda incercarea de porni in jos pe unul din topogane care par de cele mai multe ori cea mai usoara varianta.
  • in ceea ce priveste un eventual traseu turistic prin rezervatie, acesta nu se va putea amenaja decat pe sus, mergand paralel cu cativa metri de buza versantului, din mai multe considerente:
    • evitarea totala a riscului de alunerare
    • imposibilitatea de a parcurge toata lungimea datorita instabilitatii si pantei extrem de accentuate 
    • protejarea totala a speciilor de plante rare care s-au adapostit in mare parte pe un manson localizat sub buza versantului, pe aceste sectoare abrupte. Profilul de sol este extrem de superficial iar eventualele treceri repetate ale turistilor ar insemna in mod evident distrugerea totala a habitatelor, care si asa au ramas extrem de saracite si slab reprezentate ca suprafata.
  • din punct de vedere a starii habitatelor autentice, acestea au fost distruse de suprapasunat in proportie de aproximativ 90% pe partea aflata la baza peretelui iar in cea superioara acestuia, pana la contactul cu padurea, in proportie de 10%, diferenta fiind astfel evidenta. Pe peretii versantului, tufele suspendate constituite din specii mai deosebite s-au pastrat in proportie maxima gratie inaccesibilitatii totale. Degradarea vegetatiei de pe partile inferioare si laterale ale versantului se poate observa usor si de la distanta, prin tenta visinie care au capatat-o aceste portiuni datorita instalarii unui tip asociatie indicatoare fenomenului de degradare. Un alt pericol care pandeste starea de sanatate a ecosistemului natural este colonizarea terenului de catre salcam, specie introdusa pe sectorul superior in scopul ameliorarii terenului aflat in continua eroziune. Din fericire, acesta vegeteaza lanced datorita conditiilor pedologice inadecvate acestei esente lemnoase (compactitatii). Unui nucleu inchegat de salcam in varsta de pana la 30 de ani i s-au observat fenomene de uscare a coronamentelor, credem, tot datorita acestui factor. Printre speciile fundamentale, specifice acestor conditii climatice si geomorfologice se numara migdalul pitic, porumbarul si lemnul cainesc, ca reprezentanti ai arbustilor, iar din randul arborilor, artarul tataresc si stejarul pufos. Un punct forte il constituie faptul ca cel din urma (stejarul pufos) este inca bine reprezentat in zona, atat la baza, la marginea de sus a versantului cat si in grupuri compacte prin fanetele din spatele rezervatiei, de unde ar putea deveni o sursa de expansiune in conditii de neinterventie in ordinea succesiunilor naturale. Oricum, acesta nu va putea coloniza portiunile in care se gasesc acum speciile de plante periclitate.
DAN TURTUREANU
Asociatia Ecouri Verzi - Cluj-Napoca
Stud. - Univ. Stiinte Agricole. - Silvic.  

 
     
    Copyright © 2007-2008 Asociaţia Ecouri Verzi   •   Realizat de Web Design SRL
 
contact   •   prima pagină   •   sus    
����� ����� �������������
������� ����� �
����� ��� �������
����� ������� ����� �����
������� ����� ������� �����
��������� ����� ����� ���������
���������� ����� �����
����� ����� ��� �����
����� �������� �����
��� ����� ����� ������
����� ����� �����
����������� ��������� ����� ����� ������
���������� ����� �����
����� ����� ��������� �������
������� ����������� ���������